De  Mihaela Zaharia
Parenting trainer & coach, Mind Master
Terapeutii care lucrau cu copiii au observat de multe ori ca acestia nu aveau problemele de care se plangeau cei din jur. De multe ori "problema" nu era la ei, era doar in relatia dintre ei si parinti, profesori sau autoritati.

In timpul petrecut cu terapeutul ei dovedeau ca pot gandi singuri, pot lua decizii, pot sa spuna ce gandesc, pot sa vina cu solutii, pot sa isi stabileasca obiective si se comporta responsabil. Insa, de foarte multe ori, replica lor era: "Daca si parintii mei ar sti sa ma asculte si mi-ar vorbi in acelasi fel, atunci toate problemele de care se plang acum nu ar mai exista." Asa ca, hai sa vedem ce face concret un psihoterapeut intr-o sedinta de terapie si ne poate fi de ajutor in viata de zi cu zi cu copiii nostri.

Terapeutul are, in primul rand, un anumit set de credinte care il sustine in procesul terapeutic, cum ar fi "orice comportament are valoare intr-un anumit context". Nu ignora si nu critica simptomul. Nu certa clientul pentru ca a fost obraznic, a mintit, a fost violent, n-a fost politicos, a intarziat etc. Si acest principiu se respecta chiar si cu pacientii cu tulburari psihiatrice. Richard Bandler, creatorul Programarii Neurolingvistice, povesteste despre un client schizofrenic venit la terapie care se plangea de faptul ca personajele dintr-un film de groaza il urmaresc sa ii faca rau, ceea ce faceau si in film. Richard, bucuros, il lauda pentru o asemenea abilitate, spunandu-i ca, daca ar putea sa ii invete si pe altii sa faca asa ceva in timp ce se uita la canalul Playboy, ar putea deveni foarte bogat! Lucru care il contrariaza pe client fiindca nu se asteapta la asa ceva, dar deschide si calea unei comunicari foarte profunde, fiindca se simte acceptat total, complet, cu tot cu partile lui "negative" sau "bolnave" (ceea ce nu i s-a intamplat inainte) si astfel si procesul terapeutic se desfasoara mult mai rapid si mai usor. Cum ar fi sa ne acceptam si noi copiii la fel si sa stim sa extragem si din partile lor "negative" tot aspecte pozitive si sa-i formam ulterior in aceasta directie?

Terapeutul respecta adevarul clientului. Nu ii impune sa accepte adevarul lui. Il lasa sa vina cu propriile interpretari sau explicatii, fiindca stie ca fiecare om interpreteaza realitatea pe care o traieste in mod diferit si subiectiv. Uneori, nici culoarea pe care o vedem noi nu e aceeasi cu cea pe care o vede un altul, poate noi o vedem verde si celalalt albastru – contradictie reala ce a durat luni de zile intre mine si colega mea de liceu cu privire la culoarea gecii mele de iarna, de exemplu. Ce-ar fi sa nu ne cramponam pe cine are dreptate in discutiile cu copilul nostru (starnind opozitia lui si pierzand deschiderea spre comunicare), cel putin nu din prima, ci sa ii punem intrebari, sa vedem cum a ajuns la acea concluzie (eronata, din punctul nostru de vedere), pentru a-l indruma ulterior spre ceea ce consideram noi ca este corect?

Terapeutul considera ca orice om are resurse pentru a face fata problemelor, el doar ii pune intrebari sa il ajute sa le gaseasca si sa le foloseasca. Nu ii spune: "Fa asa! Ai gresit! Iti spun eu cum sa faci, ca eu stiu mai bine, ca am mai multa experienta decat tine. Decat sa faci o prostie, mai bine nu fa nimic si asteapta-ma pe mine." – expresii care uneori sunt rostite de parinti catre copiii lor. Cum ar fi sa ne abtinem sa dam solutii de-a gata copiilor nostri si sa avem rabdare sa le acordam doar sprijin pentru a ajunge ei singuri la aceleasi solutii. Mai ales ca astfel avem garantia ca le si aplica ulterior, fiindca ei le-au gasit si sunt mult mai motivati decat daca le primeau pe tava!

Terapeutul il ajuta pe client sa se detaseze de problema lui, il scoate din pielea lui si il pune si in pielea celuilalt pentru a se uita la relatia lor / situatia lui de la distanta. Astfel implicarea emotionala si tensiunea scad, ceea ce lasa spatiu mintii sa vina cu idei noi. Deci cand copilul nostru are o problema, putem sa ii punem intrebari de genul: "Dar daca ai fi in locul colegului tau, cum ti s-ar parea situatia?" sau "Si daca ai fi in pielea invatatoarei, tu ce masuri ai lua?"

Este atent la modul in care se exprima clientul si i se adreseaza in acelasi registru: vizual, auditiv sau kinestezic. De asemenea foloseste aceleasi cuvinte ca si clientul. Daca el spune "M-am lamurit acum despre ce e vorba." Raspunsul terapeutului nu e "Deci tocmai ai avut un insight." Pentru ca asta ar confuza clientul, l-ar pune intr-o stare proasta pentru ca nu intelege cuvantul si ar rupe cursivitatea relatiei dintre ei. Dar cati dintre noi nu folosim cu copiii nostri cuvinte pe care nu le verificam daca au fost intelese sau nu de catre copil, dar ne asteptam sa fim intelesi pe deplin?

Terapeutul il determina pe client sa traiasca in prezent o stare buna din trecut pe care stie sa o reinstaleze de cate ori are nevoie in procesul terapeutic. Stim cu totii ca atunci cand suntem intr-o stare proasta nu avem disponibilitatea necesara de a vedea si aspectele pozitive ale situatiei prin care trecem. Insa, atunci cand suntem intr-o stare buna, avem tendinta de a vedea aspectele pozitive, chiar daca situatia pe care o traim are potential mare de a fi neplacuta. Asa ca, atunci cand copilul nostru e suparat, putem sa ii aducem aminte de cum anume i-a trecut supararea cu succes in situatiile de pana acum. De exemplu: "Mai tii minte cand erai suparat la bunica si a venit Rex si te-a lins pe maini si te-a facut sa razi?"

Terapeutul il face pe client sa se simta familiar si inteles in mod profund. El adopta aceeasi postura ca si clientul, se misca la fel ca el, vorbeste in acelasi ritm si in aceeasi tonalitate, foloseste aceleasi cuvinte, face aceleasi gesturi, chiar respira in ritmul lui. Fiindca aceste semnale sunt receptate la nivel nonverbal, clientul simte in mod inconstient ca terapeutul ii este apropiat, ca este "de-al lui", asa cum oamenii primitivi ii identificau pe cei care sunt din tribul propriu dupa semnele de pe piele sau de pe podoabe, dupa gesturile folosite sau dansurile practicate sau dupa strigatele scoase – reguli universale pe care le au inclusiv pasarile si animalele.

Asa ca, atunci cand vrem sa ne intelegem cat mai bine cu propriul nostru copil sau al altora, sa ne aducem aminte de lucrurile pe care le fac terapeutii si sa le aplicam si noi. Succes!

www.parenting.ro
www.mindmaster.ro