Multi parinti se plang de faptul ca al lor copil nu mananca. Nu am nici eu norocul de a avea ambii copii mancaciosi, am avut norocul de a avea copii la extreme.

Fetita mea are 14 kg la 5 ani, a mancat mereu putin si preferential, dar ea a avut la nastere, desi la termen, 1400 grame si a fost mereu mai "speciala" din acest punct de vedere, chiar si pentru medici.Baietelul meu are 15 kg la aproape 3 ani, insa intrebarile lui preferate sunt: "Ce mananci? Ce-ai bagat in gula?" si "Asta e de mancale?"
De cele mai multe ori parintii spun despre copil ca nu mananca destul, nu mananca ce trebuie, nu mananca legume sau nu mananca tot. Unii se plang de faptul ca mancatul are loc doar la televizor, doar cu toate jucariile pe masa, doar alergand dupa el cu lingurita prin casa sau in diferite alte conditii mergand pana la... doar cu masina de spalat pornita.
Cum sa facem copilul sa renunte la astfel de... obiceiuri?
Haideti sa o luam cronologic.
Ne hotaram ce sa facem de mancare. Ce-ar fi sa hotaram uneori acest lucru impreuna cu copilul? Putem sa consultam o carte de bucate cu imagini atragatoare, existand si carti de bucate speciale pentru copii, sau chiar sa cautam pe internet astfel de retete, impreuna cu copiii mai mari. Din cand in cand putem sa il intrebam ce fel de mancare i s-a parut lui interesant la gradinita, la bunici sau in vizita la prieteni si sa incercam si noi acelasi fel.
Dupa ce ne hotaram ce anume gatim, mergem la cumparaturi. Am putea sa mergem impreuna cu copilul in piata sau la supermarket. Sa facem in avans o lista cu tot ceea ce avem nevoie si sa o consultam pe masura ce achizitionam tot ce ne trebuie. In afara de asta putem sa ii dam detalii despre produsele pe care le vede sau putem cumpara si alte lucruri interesante care nu sunt pe lista... pe care le vom manca pe langa felul principal sau le vom gati data viitoare.
Acasa putem sa il implicam si pe el in pregatirea mesei. Sa il lasam sa "ne ajute", sa exploreze, sa puna mana, sa guste, sa miroasa, sa amestece, sa priveasca, sa vina cu idei. Putem sa ii cerem sa puna farfuriile pe masa, sa aranjeze tacamurile sau sa aleaga servetelele.
Daca nu il implicam in pregatirea mesei avem libertatea de a-l chema la masa intr-un mod atractiv, comic sau inedit. In orice caz sa avem grija cand si cum facem aceasta chemare la masa pentru a nu provoca reactii de respingere. Daca il chemam pe copil la masa cand el e in mijlocul unui joc interesant, nu va vrea sa vina, iar daca vom insista sau il vom obliga sa o faca, cu siguranta mancatul nu ii va face placere si din start va spune ca mancarea nu are gust bun. Asa ca pana si chematul la masa se cere pregatit. E bine ca jocurile sa fie incheiate, filmul terminat sau povestea citita pana la capat atunci cand urmeaza masa. Iar chematul la masa sa se schimbe din cand in cand, sa nu fie mereu acelasi si nici spus pe un ton autoritar "La masa! Acum!" si nici neutru "E gata masa!". Ce-ar fi ca din cand in cand sa spuneti: "Supa va asteapta in farfurie!", "Tocanita a spus ca abia asteapta sa fie mancata", "Morcovul s-a imprietenit cu cartoful la tine in farfurie, vrei sa vezi?"
De asemenea, curiozitatea copilului poate fi crescuta prin intrebari de genul: "Ce culoare crezi ca are mancarea ta de azi?", "Ce crezi ca am pus azi in mancare?", "A cui mancare preferata crezi ca e asta?"
Ca si principii generale e bine sa mancam impreuna cu copiii nostri si acelasi fel de mancare pe care il mananca si ei. Nu sa le punem noi lor mancarea pe masa si sa stam langa ei pana termina de mancat sau sa ii hranim, in timp ce noi nu mancam nimic. Daca vrem sa avem un copil atras de mancare, e bine sa mancam (cu pofta!) ceea ce mananca si el, in acelasi timp. E valabil pentru oricine are grija de copil, dar mai ales parintii sunt cei care dau un exemplu puternic copiilor lor prin comportamentul lor. Daca noi nu mancam dimineata dar le cerem lor sa o faca, nu vom fi prea convingatori. Daca nu-i lasam sa manance in fata televizorului, dar noi o facem, nu ne vor asculta deloc. Daca noi avem anumite preferinte alimentare, dar le cerem lor sa manance ceea ce noua nu ne place, nu vom avea succes.
In pregatirea mesei intra bineinteles si aranjarea mancarii in farfurie. In functie de imaginatia, flexibilitatea, timpul si rabdarea fiecaruia, acest aranjament se poate face in multe feluri. Pentru tartine am folosit mult timp scobitori de plastic cu diverse modele in capat sau de lemn cu stegulete. Chiar daca continutul era acelasi, faptul ca de fiecare data copilul alegea alta culoare de scobitoare sau alta forma il facea sa manance mult mai mult. Cu succes se pot folosi formele de taiat fursecuri (ursuleti, braduti, inimioare, exista foarte multe forme) pentru taiat orice (mai bune sunt cele de metal decat cele de plastic, fiindca sunt mai ascutite). Fiti creativi si veti avea doar de castigat!
De asemenea, importanta este si varietatea mancarii. Putem varia felul de mancare cu totul: ati gatit vreodata budinca transparenta de tapioca? Dar putem sa obtinem un efect puternic si daca doar schimbam sau adaugam un singur ingredient: ati pus vreodata putina sfecla rosie in orez?
Insa pregatirea mesei nu se refera doar la mancarea in sine, ci si la intregul mediu din jur. In sprijinul unui Nu! puternic televizorului putem aduce muzica de la radio, tacamurile colorate, cu imagini sau specifice Craciunului, farfuriile cu imagini cu animale sau personaje preferate, fata de masa schimbata cel putin de la un anotimp la altul, in acord cu el, servetelele cu diverse modele aranjate in diverse forme, suporturile pentru oua fierte, paharele cu modele preferate, cescutele, paiele colorate si innodate in diverse forme, servetele de masa atragatoare (pe care eventual si le-au ales singuri cand le-am cumparat). Pentru siguranta si confortul lor (si al nostru) e bine sa folosim multe ustensile de plastic si sa aiba la indemana servetele ude, mai eficiente la sters.
Iar cand ne prindem copilul mancand ceva pentru prima data sau mancand cu pofta o noua mancare, sau chiar cand "gateste" cu pasiune, sa nu ratam ocazia de a-i face o poza. Putem ulterior sa "tapetam" bucataria cu ele, facand din acest spatiu din casa un loc preferat in care vine si mananca de voie si cu placere. Pentru ca aici face lucruri preuna cu noi, aici e lasat sa exploreze, aici ii e satisfacuta curiozitatea, aici se distreaza, aici invata lucruri noi, aici descopera arome, texturi si mirosuri, aici devine creativ, aici se simte bine si... pe deasupra, mai si mananca. Cand veti oferi copilului vostru astfel de experiente in bucatarie, nu veti mai spune "nu stiu ce sa mai fac cu copilul meu ca nu mananca!", pentru ca mancatul va veni de la sine. Sigur, asta implica efort, ia timp, cere rabdare, solicita creativitatea la maxim si trebuie sa fie sustinuta puternic de schimbarea atitudinii "nu stiu ce sa fac" in obiectivul activ "ce pot sa fac ca sa-mi determin copilul sa manance?" Partea buna e ca succesul depinde mai mult de voi decat de preferintele culinare initiale ale copilului. Succes!

Psih. Mihaela Zaharia
Parenting trainer & coach, Mind Master
www.parenting.ro
www.mindmaster.ro