Fericirea la timpul prezent


Angela Creţu este, probabil, cel mai de succes executiv de origine română care ocupă o poziţie internaţională şi cu siguranţă este cel mai tânăr executiv care a ajuns vreodată să conducă „hands on” un business de peste un miliard de dolari. Afirmă că nu a cedat nimănui dreptul de a-i impune ce îi „trebuie” pentru a fi fericită şi a acceptat că nu poate face pe nimeni fericit. Oferă şi primeşte neîngrădit motive de bucurie şi satisfacţie, însă crede că starea de fericire continuă este o alegere individuală.

 

interviu cu Angela Creţu, Group Vice-President Russia&Eastern Europe Avon Beauty Products

ü  „Prosperitatea e un concept greu de măsurat, depinde de sistemul de referinţă al fiecăruia, pentru unii poate fi accesul la apă potabilă, pentru alţii, o excursie în spaţiu”

 

ü  După mine, fericirea nu este un scop legitim pentru că nu văd cum ar putea fi un scop. În viziunea mea, fericirea este găsirea unei soluţii optime de confort psihologic şi împlinire pentru fiecare persoană într-un context dat în timpul prezent”

 

ü  „Dacă îmi displace la un moment dat o situaţie pe care nu am cum să o schimb, atunci încerc să îmi redefinesc unghiul din care o privesc, pentru că fericirea este alegerea mea şi nu depinde de mersul global al omenirii”

 

ü  Suntem într-un permanent schimb de energie cu cei din jurul nostru, însă gradul de dependenţă a fericirii noastre de fericirea celorlalţi variază enorm de la o persoană la alta şi de la o situaţie la alta”.

 

 

Dând timpul înapoi, cu mulţi ani în urmă, către primele momente în care ai început să îţi pui întrebări despre lume şi viaţă şi despre ceea ce îţi doreşti de la viaţa ta, care a fost dorinţa care şi-a făcut prima simţită prezenţa: căutarea fericirii sau a prosperităţii?

Nu am mai căutat „fericirea” pentru că mi s-a părut foarte complicat drumul către un concept atât de abstract. Din toate timpurile oamenii s-au străduit să îi dea o aură divină şi un statut intangibil, dar nu s-au înţeles asupra definirii formei şi conţinutului fericirii. De aici şi inepuizabila „căutare” despre care s-a scris, s-a povestit, pentru care s-a plâns şi s-a iubit. Fiecare dintre noi are propria lui călătorie, cu compas şi hartă proprii. Pentru mine a devenit clar, după câteva rătăciri, că definiţia mea despre fericire se rezumă la cum decid să îmi evaluez viaţa acum, şi nu în trecut, nu în viitor.

Această alegere mi-a fost noroc, împlinire şi suport în toate momentele în care mediul s-a schimbat şi a trebuit să mă readaptez altor condiţii de viaţă.

Prosperitatea, la rândul ei, e un concept greu de măsurat, depinde de sistemul de referinţă al fiecăruia, pentru unii poate fi accesul la apă potabilă, pentru alţii, o excursie în spaţiu.

Deci, din primele clipe în care mi s-a spus că îmi trebuie un „plan de viaţă”, preferabil pe cel puţin 5 ani, dorinţele mele s-au scuturat de rătăciri şi iluzii şi s-au adunat în jurul experienţei din prezent, fiind convinsă, dincolo de orice raţiune, că suma experienţelor mele de azi îmi va construi ziua de mâine şi nu invers.

 

În constituţia S.U.A. există expres specificat dreptul oamenilor la „the pursuit of happiness”. Cu alte cuvinte, fericirea nu este o garanţie, dar este garantat dreptul de a face această călătorie a sufletului şi a minţii oamenilor în încercarea de a o obţine. Mai este fericirea, în anul 2012, când lumea este umbrită de atât de multe probleme, un scop legitim al oamenilor? Cât de legată poate fi fericirea individuală de mersul global al omenirii?

Timpul nostru e limitat şi dureros de scurt, clipele se succed cu o viteză uimitoare, iar mediul social şi emoţional în care trăim se schimbă neîncetat. Dar aşa a fost dintotdeauna. Istoria ne reaminteşte că nu suntem generaţia cel mai greu pusă la încercare. Războaie, foamete, moartea celor dragi, urgii ale naturii, presiune socială, boală şi mulţi alţi factori au influenţat mereu felul în care trăim. După mine, fericirea nu este un scop legitim pentru că nu văd cum ar putea fi un scop. În viziunea mea, fericirea este găsirea unei soluţii optime de confort psihologic şi împlinire pentru fiecare persoană într-un context dat în timpul prezent. Cred că în constituţia americană acea căutare se referă la dreptul cetăţenilor de a căuta un mediu propice valorilor lor. Totuşi, alegerile nu sunt infinite, nu putem controla data, locul naşterii, deciziile tuturor celor din jur şi liberul arbitru.

Dacă îmi displace la un moment dat o situaţie pe care nu am cum să o schimb atunci, încerc să îmi redefinesc unghiul din care o privesc, pentru că fericirea este alegerea mea şi nu depinde de mersul global al omenirii.

 

Ai avut şansa să lucrezi la headquarter-ul Avon, în New York. Iau americanii, în lumina acestui lucru din constituţie, căutarea fericirii mai în serios decât alţi oameni? Este, probabil, singura ţară din lume care are un astfel de articol în constituţie.

Exprimarea fericirii şi împlinirii personale este în America o dovadă de bună-creştere şi o obligaţie socială. Un om care arată nefericit şi nu zâmbeşte în orice interacţiune socială este izolat de comunitate. „- How are you? - I am fine, thanks” este o formă uzuală de salut şi nimic mai mult. Doamne fereşte să spui că nu te simţi bine şi nu ai dormit pentru că a făcut copilul febră, că te vei trezi vorbind singur. Acum, nu judec, pentru că nu îmi permit, fac doar o observaţie superficială a omniprezentei afişări de bună dispoziţie şi fericire. Realitatea, pe care am apucat să o simt după ceva timp petrecut acolo, nu e cu nimic diferită de cea din România sau din orice alt loc de pe glob. Fiecare îşi trăieşte fericirea după propriile valori şi propriul sistem de referinţă, doar felul în care se exprimă variază de la o cultură la alta.

 

Dacă nu este mult prea personal, poţi evoca cel mai fericit moment al vieţii tale?

Acum, pentru că am un copil care îmi dă sens, un soţ care mi-e partener de o viaţă, o activitate care mă stimulează intelectual şi emoţional şi, bineînţeles, o grămadă de provocări şi probleme la care încă găsesc soluţii sau pe care le accept ca fiind date în marea ecuaţie a destinului meu. Acum, pentru că sunt suma tuturor clipelor de bucurie intensă din trecut şi trăiesc ca să mi le pot aminti şi aprecia. Ecuaţia se schimbă în fiecare zi, apar noi necunoscute, variabile ce ne pot schimba radical felul în care trăim, fac efortul ca în fiecare moment să pot răspunde „prezent” şi nu caut obiective efemere din trecut sau viitor.

 

Există un folclor în jurul ideii de bunăstare materială asociată cu fericirea, de la „banii nu aduc fericirea” la „şi bogaţii plâng”, şi mergând în direcţia opusă, la comentarii de genul celui atribuit unui mare miliardar care spunea „când eram tânăr credeam că banii sunt foarte importanţi în viaţă; acum, când mă uit în urmă, constat câtă dreptate am avut”. Mulţi oameni îşi condiţionează gândurile şi sentimentele şi starea de bine interior de ideea de bunăstare. În experienţa ta personală există o relaţie directă între cele două? Există şi separaţii?

Nu-mi amintesc să fi fost mai puţin fericită când mâncam cartofi degeraţi şi urcam zilnic 9 etaje pe întuneric din cauza regimului impus în vremea comunismului, dar nici nu împing definiţia fericirii către o stare divină ce nu depinde în nicio măsură de mediul înconjurător. Relaţia sau separaţia fericirii de bunăstarea materială depind totuşi şi de puterea noastră de a ne determina starea de spirit. Puterea de a nu lega fericirea interioară de starea financiară aparţine doar oamenilor liberi.

 

Cât de mult contează să ai succes pe plan profesional, în carieră, în a avea mai multă stimă de sine şi încredere? Se poate spune chiar că profesia îţi poate aduce stări de fericire?

Din contră, eu cred cu tărie că încrederea în sine determină succesul în carieră şi în viaţă. Încrederea nu înseamnă aroganţă ci mai degrabă cunoaşterea de sine şi exploatarea la maximum a potenţialului interior. În opinia mea profesia nu aduce nimic valoros, ci ceea ce faci efectiv, plăcerea pe care o simţi şi impactul acţiunilor tale determină satisfacţia şi împlinirea oricărui moment din viaţă.

 

Este fericirea o stare continuă, în experienţa ta, sau sunt momente de fericire? Sau este doar o linie a orizontului către care oamenii merg, la care visează, dar pe care nu o ating niciodată?

În felul în care văd eu lucrurile în această perioadă, fericirea este o reflecţie a tuturor experienţelor noastre şi a ceea ce ni se întâmplă acum, nu pot şi nu vreau să o văd ca pe o proiecţie în viitor pentru că viitorul nu se întâmplă niciodată, suntem permanent cantonaţi în prezent. Mă pot bucura mai intens decât în alte dăţi sau să plâng mai amar ca niciodată, dar aleg conştient să trăiesc intens în această clipă şi să fiu fericită pentru tot ce am indiferent de ce au desenat ceilalţi că ar trebui să compună fericirea.

 

Cât de dependentă este starea de fericire proprie de fericirea pe care o dăruieşti, pe care o aduci în viaţa altora? Dar de ceea ce primeşti de la alţii?

Suntem într-un permanent schimb de energie cu cei din jurul nostru, însă gradul de dependenţă a fericirii noastre de fericirea celorlalţi variază enorm de la o persoană la alta şi de la o situaţie la alta. Dacă pot ajuta pe cineva să aprecieze lucrurile frumoase din viaţa lui sau să le poată obţine, bineînţeles că mă bucur foarte tare, dar nu cred că îmi creşte fericirea, pentru simplul fapt că fericirea, în definiţia mea, nu are grade de comparaţie şi nici măsură. Ea există pur şi simplu, trebuie doar să faci efortul de a o ţine lângă tine.

 

Îţi aminteşti un moment special de fericire pe care ai reuşit să îl aduci cuiva şi să vezi cum efectiv pe chip îi radiază această fericire? Dacă da, ce a fost nevoie să faci pentru asta?

Eu nu am adus fericire nimănui, cel mult, am dăruit momente de bucurie. Fericirea nu ne-o poate dărui nimeni, suntem singurii deţinători ai acestui dar, unic fiecăruia dintre noi.

 

E o alegere înţeleaptă să îţi sacrifici fericirea proprie pentru afacere, pentru carieră sau pentru altcineva?

Nu.

 

Care ar fi lucrul la care ai renunţa cel mai greu, care îţi este indispensabil pentru starea de bine? Dacă ai pleca pe o insulă pustie şi ai putea să îţi iei, pentru restul vieţii, doar 3 lucruri, care ar fi acelea?

Dacă vorbim doar de 3 obiecte şi nu de persoane, starea de bine este simţită doar dacă eşti în viaţă, deci m-ar preocupa în primul rând acest aspect aşa că aş lua provizii de apă şi mâncare. Pentru restul mă mai orientez la faţa locului. :)

 

Care a fost cel mai important lucru pe care l-ai refuzat pentru a-ţi păstra starea de bine? Dar cel mai important lucru pe care l-ai acceptat?

Nu am cedat nimănui dreptul de a-mi impune ce îmi „trebuie” pentru a fi fericită şi am acceptat că nu pot face pe nimeni fericit. Ofer şi primesc neîngrădit motive de bucurie şi satisfacţie, însă starea de fericire continuă este o alegere individuală.

 

Există un „secret al fericirii”, din perspectiva ta, subiectivă?

Nu e nici un secret, fericirea e simplă pentru că e doar a ta şi nimeni nu o cunoaşte mai bine ca tine.

 

Interviu realizat de Alexandru Răducanu

 

Fragment din cartea „În căutarea fericirii | 20 de femei de afaceri de elită îşi împărtăşesc secretele prosperităţii”

 


Editia curenta:

 

Parteneri


Revista Business Woman Magazine promoveaza succesul in business, avand drept scop crearea unei comunitati a femeilor de cariera, sau care aspira la o cariera, oferindu-le cititoarelor instrumente utile pentru viata profesionala si sfaturi in viata privata, in acord cu statutul lor social. Reproducerea oricarui material scris sau ilustrativ din orice pagina a site-ului www.businesswoman.ro este posibila numai cu acordul prealabil scris al The Marketer Magazine. Pirateria intelectuala se pedepseste conform legii.
Statistici trafic - StatCounter.com